Comentarii despre dor

dor

Comentarii despre dor

Utilizator	Comentariu
Roxana 2016-09-15 23:08	Dumneavoastră spuneţi că "dor" este o conjugare a verbului a durea. Pe de altă parte, în explicaţiile date în limba română se spune clar că dorul este o dorinţă. Este posibil ca acest cuvânt să fie o conjugare a verbului "a dori" şi nu a lui "a durea"? Sau poate cele două verbe au o rădăcina sau etimologie comună?
Iulia Musat 2016-09-18 17:55	Bună seara. De la mine se vede aşa. Dicţionarele indică origine comună pentru „dor” şi „a durea”. Verbul vine din latinescul „dolere”; acesta avea în latina vorbită forma „dolus” – care a dat direct substantivul „dor”. Prin urmare, nu este vorba de a se obţine unul din altul, ci despre faptul că au aceeaşi sursă. Două argumente par a valida asta – unul formal (verbul are, de pildă, forma „mă dor picioarele”, similară substantivului) şi unul de conţinut (dorul nu este exclusiv echivalent doritului/dorinţei, ci presupune, în cele mai acute forme ale sale, o absenţă a obiectului dorinţei, poate chiar definitivă... deci implică suferinţă, regret, imposibilitate de alinare – durere, cum am spune). În altă ordine de idei, verbul „a dori” nu este cel care a dat „dor”, ci acela care s-a format de la „dor”, prin adăugarea sufixulului –i.

Utilizator

Comentariu

Roxana
2016-09-15 23:08

Dumneavoastră spuneţi că "dor" este o conjugare a verbului a durea. Pe de altă parte, în explicaţiile date în limba română se spune clar că dorul este o dorinţă. Este posibil ca acest cuvânt să fie o conjugare a verbului "a dori" şi nu a lui "a durea"? Sau poate cele două verbe au o rădăcina sau etimologie comună?

Iulia Musat
2016-09-18 17:55

Bună seara. De la mine se vede aşa.
Dicţionarele indică origine comună pentru „dor” şi „a durea”. Verbul vine din latinescul „dolere”; acesta avea în latina vorbită forma „dolus” – care a dat direct substantivul „dor”. Prin urmare, nu este vorba de a se obţine unul din altul, ci despre faptul că au aceeaşi sursă. Două argumente par a valida asta – unul formal (verbul are, de pildă, forma „mă dor picioarele”, similară substantivului) şi unul de conţinut (dorul nu este exclusiv echivalent doritului/dorinţei, ci presupune, în cele mai acute forme ale sale, o absenţă a obiectului dorinţei, poate chiar definitivă... deci implică suferinţă, regret, imposibilitate de alinare – durere, cum am spune). În altă ordine de idei, verbul „a dori” nu este cel care a dat „dor”, ci acela care s-a format de la „dor”, prin adăugarea sufixulului –i.

Contact | Noutăţi | Unelte gratuite